1 poze in galerie

Vegetarianismul este practica unei diete ce exclude toate produsele animale, printre care mezelurile, peÈ™tele, stridiile, crustaceele È™i alte produse obÈ›inute prin măcel. Sunt mai multe variante de dietă, unele exclud ouăle È™i/sau alte produse obÈ›inute de la animale, precum lactatele È™i mierea, pe când veganismul exclude tot ce È›ine de produse animale. Un termen ar fi regim pe bază de plante.

O dietă vegană este o formă de vegetarianism ce exclude toate produsele animale din dietă, printre care È™i mierea. Acei care practică veganismul din motive etice exclud produsele animale din dieta lor ca parte dintr-o practică mai mare de înfrânare de la folosirea animalelor pentru orice scop (ex. piele, blană etc.), deseori din suport pentru drepturile animalelor. MulÈ›i vegetarieni consumă produse lactate, iar mulÈ›i mănâncă ouă. Lacto vegetarianismul include produsele lactate dar exclude ouăle (astfel fiind practicat de vegetarienii hinduÈ™i din India), ovo vegetarianismul include ouăle dar exclude lactatele, iar lacto-ovo vegetarianismul le cuprinde pe amândouă.

Semi-vegetarianismul se constituie dintr-o dietă bazată pe mâncărurile vegetariene, dar poate include peÈ™te sau câteodată mezeluri, precum È™i lactate sau ouă. Asocierea semi-vegetarianismului cu vegetarianismul în argoul profesional, în special pescetarianismul (denumit È™i pesco-vegetarianism; este descris ca o dietă vegetariană ce include peÈ™te), a dus la ceea ce grupurile vegetariene au citat ca fiind categorisire improprie a acestor diete ca fiind vegetariene. Societatea vegetariană, care a iniÈ›iat popularitatea folosirii termenului „vegetarian” de prin 1847, condamnă asocierea semi-vegetarianismului ca vegetarianism valid; organizaÈ›ia indică faptul că a consuma peÈ™te nu este vegetarian.

Motivul alegerii acestei diete poate fi legat de moralitate, religie, cultură, etică, estetică, mediul înconjurător, societate, economie, politică, gust sau sănătate. Dietele vegetariane pregătite corespunzător satisfac valorile nutriÈ›ionale pentru toate stagiile vieÈ›ii, iar studiile pe scală largă arată că vegetarianismul reduce considerabil riscul de cancer, de atac de cord, È™i de alte boli.

Prima Societate Vegetariană fondată în 1847 susÈ›ine că a creat cuvântul din latinescul „vegetus” însemnând „plin de viață” (aÈ™a cum aceÈ™ti primi vegetarieni spuneau că dieta îi fac să se simtă).TotuÈ™i, DicÈ›ionarul Englez Oxford È™i alte dicÈ›ionare standard afirmă că este un derivat de la substantivul „vegetal” cu sufixul „-arian”.

Primele registre ale vegetarianismului ca È™i concept È™i practică, printre un număr considerabil de oameni, sunt din India antică È™i antica civilizaÈ›ie greacă în Sudul Italiei È™i în Grecia în secolul al VI-lea î.e.n.. În ambele cazuri, dieta a fost corelată cu ideea non-violenÈ›ei față de animale È™i a fost promovată de grupuri religioase È™i filozofi. Urmând creÈ™tinarea Imperiului Roman în antichitate, vegetarianismul a dispărut practic din Europa. CâÈ›iva călugări din Europa Medievală au interzis consumarea cărnii din motive ascetice, dar niciunul dintre ei nu excludeau peÈ™tele. Vegetarianismul a reapărut în Europa în timpul epocii RenaÈ™terii. A devenit o practică populară prin secolele al XIX-lea È™i al XX-lea.